Sunday, July 23, 2006

Supararea zeilor - fagaras

Fagaras: 22-23/07/2006
Photo gallery

trenul se taraie pe liniile dilatate de canicula. ajungem in sibiu cu intarziere - eu oricum nu ma grabesc pt ca trenul spre turnu rosu e la 3.23.imi caut o banca in parc, confortul e rezonabil , si incerc sa motai.
e 4.00, drumul ma asteapta, ies din sat, e senin si nu am nevoie de lanterna. trec pe langa manastire si la 7.30 sunt pe chica pietrii. e bine, e soare,dar pe creasta e ceata. ma indrept spre zona crepusculara,trec de 2 turme si in saua suru imi apare explicatia expresiei "ca magarul in ceata". o turma de magarusi ma intampina voiosi si nu mai scap de ei, imi continui drumul urmata de noii mei discipoli. ajung in tara mustangilor, defileaza in fata mea, sunt superbi, se aliniaza si ma studiaza cu interes,zabovesc sa le admir eleganta. mai dau de o turma, cainii sunt prea plictisiti sa ma latre, ciobanii insa se apropie sa ma protejeze in caz ca potaile s-ar razgandi. au 10 caini, noaptea trebuie sa fie foarte vigilenti pt ca ataca lupii si ursii.las in urma turma,simtind ca am lasat in urma o civilizatie muribunda , o lume pe cale de a fi asasinata,iar unul dintre asasini sunt eu. imi amintesc imaginea amer-indienilor din rezervatii, si realizez ca sunt si eu un cotropitor, o intrusa in aceasta lume. conservele de pe malul avrigului noi le-am adus, turistii, noi suntem cei ce facem scandal impotriva cainilor,a ciobanilor, uitand ca de fapt noi suntem intrusii, nu e lumea noastra, e lumea lor - cat putem fi de nesimtiti.gandurile imi lasa un gust amar - stiam eu ca e dureros sa gandesti, tocmai de asta incerc sa evit si eu, ca toata lumea de altfel, sa ma dedic acestei activitati. ma preumblu pe carare printre vestigiile unei alte lumi condamnate, la fel ca maya,inca,etc, si ma consolez amintindu-mi ca nu e altceva decat "survival of the fittest".uitarea e o calitate, abuzez de ea si regasesc bucuria muntelui.
avrig - peisaj familiar cu ceata deasa ce-mi usureaza viteza mersului. surpriza - ceata se ridica si, desi trec a treia oara pe aceasta portiune, pt prima data vad si eu pe unde trec.toata caldarea avrigului precum si creasta spre scara se asterne in fata ochilor mei uimiti. sunt pe scara si zbor pana pe serbota - s-a lasat o ceata grea,simt norii grei deasupra, e liniste-mult prea liniste, oile stau ciorchine...am o vaga senzatie ca va ploua...nu stiu de ce?!? Custura ma ademeneste si tentatia e prea mare. sper ca voi avea un ceas de vreme buna, relativ, si pornesc. custura pare o lama de ras ce taie ceata in 2 - gillete,perfect bolovanesc- din cand in cand caldarile isi arata obrazul. sunt aproape la iesire si ceata s-a ridicat, privesc neincrezatoare la coltii ce se astern in urma mea: asta e custura?am o mica banuiala ca nu voi mai putea trece cu aceeasi nonsalanta pe poteca asta....
incepe bombardamentul. furtuna e foarte violenta, trece pe deasupra mea si raman muta in fata dezlantuirii cerului.nu ca as avea cui sa zic ceva... absorb spectacolul, printre rugaciuni. nu e momentul sa-mi fac autocritica acum, sper ca supararea zeilor nu am provocat-o eu cu indrazneala mea.
fulgerele taie norii si se arunca cu furie asupra piciorului Serbotei, le vad deasupra mea, un rau imi curge prin bocanci. nu indraznesc sa cobor in custura, nici sa urc pe creasta, nici sa ma adapostesc sub stanci - stau in bataia ploii si a grindinei ca un pui zgribulit.
ma bucur cand aud bubuitul traznetelor, preluat de caldari ecoul e mai puternic decat orice concert de rock de pe lumea asta - si poate si cealalta.ma bucur pt ca dc aud vocea infuriata a ingerilor inseamna ca nu m-a fulgerat. in momentul acesta simt ca ma eliberez ,nu mai conteaza nimic, problemele zilnice sunt niste mofturi, si fulgera undeva in mintea mea, demonstrandu-mi ca toata lupta cu serviciul, impozitele, emigrarile, imobilele, investitiile, etc, e o zbatere inutila. merit dojana cerului, si simt cum suvoaiele ce curg din norii revoltati se scurg prin mine. parca as fi apa, pacat ca maine , dc scap cu viata, voi uita lectia si ma voi agita din nou cu toate acele lucruri inutile care iti consuma viata. a trecut furtuna, cerul ramane insa innorat. oare sa cobor la cabana negoiu? ma gandesc cu groaza la drumul pana la porumbacu.
urc pe negoiu. incepe sa ploua linistit, si cobor strunga dracului constienta ca sunt inconstienta. toate paraurile isi gasesc calea prin strunga dracului, lanturile sunt alunecoase si inutilizabile, cobor cu multa grija blagoslovindu-mi lenea la fiecare alunecare. in fine, ajung aproape la caltun cand ma intalnesc cu 2 temerari ce merg sa urce pe negoiu. incerc sa-i sfatuiesc s-o ia pe la strunga doamnei, dar cred ca mi-am gasit echivalentii la incapatanare, pt ca se duc pe strunga dracului. e de-abia 7, si soarele se gandeste sa arunce o privire in urma potopului - curiozitate morbida? vantul vine si el si asa reuseste sacul meu de dormit sa se usuce rezonabil, in timp ce eu sunt pe post de sfoara de rufe. sunt sigura ca maine dimineata va fi senin si frumos.
dimineata!hip, hip, hura! ce priveliste familiara - e o ceata de nu vezi la 2 metri. e bine totusi, bate un vant foarte convingator, nu te tenteaza sa stai pe loc pt ca vrei sa eviti hipotermia. marian,colegul de prici de la caltun, renunta la gandul de a strabate custura si pornim spre balea. ceata ne insoteste mereu, cand coboram la lac, evident, se ridica. traversam tunelul cu gand sa vedem si cealalta parte a transfagarasanului. ne gandim ca probabil sunt vreo 30km, ca si in partea dinspre sibiu, asa ca putem merge si pe jos. mergem linistiti cu gandul asta pana la prima borna: curtea de arges, 83km! linistea ne paraseste brusc. norocul ne surade si ne ia la stop o masina de bucuresti: miram-as! soferul e austriac, miracolul s-a explicat deci. incepe potopul frate mai mare cu cel de ieri. pe la 5 suntem in bucuresti, am tren de noapte direct la timisoara si ma intorc, inca zdruncinata de supararea zeilor.